O pagină neagră, plină de teroare și suspans din istoria ascunsă a orașului de la poalele Tâmpei este dezvăluită de o serie documentară, construită cu ajutorul mai multor documente de arhivă, interviuri inedite cu martorii acelor vremuri cumplite și reconstituiri cinematografice realizate cu ajutorul Inteligenței Artificiale. Începând de astăzi, miercuri, 26 august 2026, comunitatea povestilebrasovului.com este invitată să urmărească o producție documentară realizată de jurnalistul Alexandru Ghiza.
Ideea acestui proiect inedit a pornit de la cărțile și interviurile de colecție realizate de reputata scriitoare și cercetătoare brașoveană Steluța Pestrea Suciu. Prin munca sa asiduă de recuperare a memoriei locale, doamna Steluța Pestrea Suciu a readus la viață destinele unor personalități ale Brașovului dealtădată, oferind baza documentară indispensabilă pentru realizarea filmului.
Seria aduce în prim-plan vânătoarea implacabilă declanșată de poliția secretă sovietică (NKVD) împotriva unui doctor care, prin natura meseriei sale, aflase un secret cumplit, pe care sovieticii au reușit să-l ascundă lumii întregi timp de mai bine de jumătate de secol. Ascuns de medicii brașoveni și fugit în Occident, Alexandru Birkle a dezvăluit în Congresul SUA felul în care sovieticii au asasinat zeci de mii de oameni nevinovați. Apoi i-au îngropat la grămadă, dând vina pe nemți. Din păcate, familia sa, soția și fiica, rămase în România, au fost bătute, închise și persecutate până la căderea comunismului din 1989.
INTRO – Brașovul sub teroare
În episodul pilot se vorbește despre contextul în care câțiva medici brașoveni și-au ascuns un fost coleg pentru a nu fi găsit de sovietici. Într-un Brașov aflat sub teroarea unei armate așa-zis eliberatoare, câțiva oameni de caracter au sărit în ajutorul semenului lor, a cărui singură vină era că aflase un secret îngrozitor.
EPISODUL 1 – Conu’ Alecu, medic legist la Brașov
Alexandru Birkle, medic de origine poloneză este numit medic legist la Brașov, unde va sta câțiva ani. Mutat la București, este cel care va face expertiza cadavrelor după masacrul făcut de legionari la Jilava. Ulterior, este amenințat de aceștia. Guvernul Antonescu îl trimite să facă parte din comisia făcută de germani și aliații lor la Katyn, unde sovieticii uciseseră 22 de mii de polonezi. În episod este intervievată fiica doctorului Dogariu, cel care l-a ascuns pe Birkle. Bătrâna doamnă (avea 97 de ani în acel moment, azi e decedată) își amintește de doctorul Birkle și de fiica lui.
EPISODUL 2 – Monstruoasele crime sovietice
Pentru un episod, documentarul abandonează firul poveștii lui Birkle pentru a vorbi de una dintre cele mai monstruoase crime în masa. După împărțirea Poloniei între naziști și sovietici, cea mai mare parte a trupelor sale a ajuns în lagărele de prizonieri. O jumătate de an mai târziu, peste 22 000 de prizonieri polonezi au fost executați cu un glonț în ceafă. Au fost îngropaţi la grămadă. Decizia a fost luată de Biroul Politic al Comitetului Central al Partidul Comunist Sovietic în 5 martie 1940. Au fost selecționați pentru a fi uciși, cu premeditare, ingineri, profesori, avocați, funcționari înalți, latifundiari, aristocrați și preoți. În documentele NKVD, odioasa crimă în masa este denumită sec „epurare pe criteriul de clasă socială”. Cel mai sârguincios criminal sovietic s-a dovedit a fi generalul Blohin, cel care a împușcat cu mâna lui 7000 de ofițeri polonezi.
EPISODUL 3 – Descoperirea masacrului
În primăvara anului 1943, s-a instituit o comisie internaţională de experţi în domeniul medicinei legale din 12 state aflate la acea vreme sub influenţa germane. Din partea României a participat doctorul Alexandru Birkle. Sovieticii au acuzat că este vorba de o minciună a propagandei naziste, dar dovezile dezgropate au fost zdrobitoare. Primul ministru în exil al Poloniei, Wladyslaw Sikorski, care a cerut oficial declanşarea unei ample anchete independente a Crucii Roşii internaţionale, a murit în urma unui dubios accident de avion. Sovieticii, cu complicitatea aliaților lor de atunci, englezii și americanii, au făcut tot ce se putea pentru a ascunde adevărul.
EPISODUL 4 – Ascunderea adevărului
În 1943, o parte dintre documentele comisiei Katyn, din care făcuse parte și doctorul Birkle, ajunse la guvernul polonez din exil, sunt distruse în ciudatul accident de avion în care murise primul ministru polonez, Sikorski. Ele urmau să ajungă la guvernul britanic, pentru a fi cunoscute aliaţilor vestici ai URSS. N-au mai ajuns niciodată. Pentru a nu strica relația cu Kremlinul, americanii și englezii au secretizat informațiile și au refuzat să asculte martorii. În estul Europei, sovieticii au început să vâneze membrii comisiei care au dezgropat cadavrele. După 23 august 1944, doctorul Birkle este nevoit să se ascundă.
EPISODUL 5 – Scăpat de mâna lungă a rușilor
După lovitura de Palat din 23 august 1944, România trece de partea aliaților. Scurgerile de informaţii către americani îi pun pe jar pe sovietici, care controlau practic țara. Conducătorul fostului guvern, dictatorul Antonescu, fusese trimis în detenţie la Moscova, iar documentele oficiale compromiţătoare despre Katyn confiscate. NKVD-ul formează în România o echipă care să-l captureze pe doctorul Birkle.
Doctorul Birkle, medicul legist al Brașovului din perioada interbelică, va reuși – așa cum vom afla în episoadele următoare – de mâna lungă a rușilor. Alții doctori care au făcut parte din Comisia Katyn, nu au fost însă la fel de norocoși.
EPISODUL 6 – Ascuns de medicii brașoveni
Ajuns la Brașov, la sfârșitul lui 1945, doctorul Birkle apelează la cel mai bun prieten al său, doctorul Dogariu, care era proprietarul unei clinici de obstretică, aflată pe dealul Cetățuii. Este ascuns într-o rezervă a sanatoriului dar, după un timp, locul devine periculos. Ajunge într-o ascunzătoare din podul vilei aflată astăzi pe strada Nicolae Iorga la numărul 16. Planul ca locul în care să fie ascuns Alexandru Birkle să fie podul acestei case era aproape nebunesc. Pe aceeași stradă se afla o casă rechiziționată de armata sovietică în care funcționa temutul serviciu NKVD.
EPISODUL 7 – Pașaport spre libertate
Există trei variante, care nu se exclud una pe alta, referitoare la filiera pe care doctorul Birkle și-a procurat pașaportul fals. Prima, susține că doctorul Birkle și-a procurat pașaportul prin intermediul Legației Elveției. A doua variantă, pe care a marșat ancheta Securițății, este cea a ajutorului dat de o organizație evreiască, American Jewish Joint Distribution Committee. A treia variantă ar fi că pașaportul a fost obținut printr-o tranzacție pe piața neagră. Un singur lucru este cert: între medicii de la Brașov care-l ascundeau și Principesa Ileana de la Bran exista o legătură logistică și, cel mai probabil, punctul de plecare pentru obținerea documentelor de călătorie. În arhivele CNSAS există două dosare de urmărire în cazul doctorului Birkle. Primul se referă la încercările Poliţiei şi Siguranţei de a-l prinde, sub directa supervizare a NKVD-ului şi datează din 1944. Al doilea dosar de urmărire pe numele lui Birkle datează din 1952 şi este întocmit de mult mai durii securişti. Convinşi că medicul legist a scăpat în Occident şi presaţi de şefii lor sovietici, securiştii încep să le hărţuiască pe soția și fiica lui Birkle şi, în final, sub motive inventate, le arestează.
EPISODUL 8 – Calvarul fiicei doctorului
La șapte ani de la fuga doctorului Birkle, Olimpia (soția) a fost reținută din ordinul Direcției Generale a Securității Statului, pentru favorizarea infractorului. Iar Rodica (fiica), pentru pretinse ședințe pe care le-ar fi făcut în spital cu doctorii legionari. De fapt, era o răzbunare a regimului care aflase că medicul legist Birkle, ajuns între timp în SUA, făcuse declarații în fața oficialităților americane despre masacrul din pădurea Katin. Despărțită de copilul ei, Rodica avea să treacă prin iad. La început a fost dusă la sediul Securității din Constanța și supusă unor interogatorii lungi. După câteva săptămâni a ajuns în sediul Ministerului de Interne de la București, în clădirea care, ulterior, a ajuns sediul CC al PCR. La anchetă, era bătută măr și cu i se smulgea părul. După ce a declarat ce doreau securiștii de la ea, a fost transportată la Jilava. De aici a fost dusă în lagărul de muncă de la Ghencea, apoi la Târgșor, printre deținutele de drept comun. Era numai piele și os când a fost mutată în lagărul de la Bragadiru la sapă printre rândurile de tomate. Ulterior, a ajuns la Domnești, apoi la Mislea. Când a fost arestată avea o fetiță care nu împlinise un an. A scăpat după 27 de săptămâni de pușcărie, în decembrie 1954.
EPISODUL 9 – Martor în congresul SUA
Alexandru Birkle ajunge să dezvăluie public odioasa crimă stalinistă de la Katyn în faţa unei comisii a Congresului American. Între 1951-52, o comisie de anchetă a Congresului american condusă de republicanul Ray J. Madden a reinvestigat masacrul de la Katyn.
Documentele comisiei au fost desecretizate și făcute publice 60 de ani mai târziu. Au dat declarații șase dintre foștii membrii ai grupului de medici care deshumaseră pentru prima oară cadavrele ofițerilor polonezi. Mulți nu au putut fi invitați, locuind în țări ocupate de sovietici. Alți doi, muriseră suspect. Prudent, pentru că familia lui era captivă în țară, mărturia lui Birkle a fost făcută anonim. Alexandru Birkle intrase în SUA cu un pașaport sub numele de Alexandru Botez. Aceasta a fost identitatea sa legală pe teritoriul american, fiind și numele care apare pe documentele sale de rezidență. La scurt timp după ce apăruse în fața comisiei Madden, în timp ce mergea pe trotuar, în zona Queens din New York, unde locuia, a fost izbit din plin de o mașină. Și-a revenit cu greu, suportând sechelele acestui accident până la sfârșitul vieții. De atunci, nu a mai vorbit niciodată despre masacrul de la Katyn.
EPISODUL 10 – În numele tatălui
În 1972, Rodica, fiica doctorului Birkle, a primit primit o ciudată invitație telefonică pentru a se întâlni cu directorul Spitalului de urologie. Doctorul Burghele era o somitate științifică și doctorul personal al lui Ceaușescu. Avea să devină ulterior chiar ministrul Sănătății și președintele academiei. În biroul lui, Theodor Burghele i-a înmânat un plic. Înăuntru erau câteva fotografii și o scrisoare, trimise de tatăl ei. Fostul fugar Alexandru Birkle se numea acum Alexandru Botez și profesa ca medic psihiatru în New York. A fost pentru ultima oară când Alexandru Birkle a comunicat cu familia lui din România.
În 1975, s-a lansat zvonul că ar fi murit într-un accident de circulaţie. Rodica Marta, devenită singura moştenitoare, a fost căutată acasă de câţiva „tovarăşi”, care s-au recomandat ca funcţionari la Banca Română de Comerţ Exterior. Au insistat să semneze o procură prin care ei să se ocupe de succesiunea averii rămase după tatăl ei. I-a refuzat.
Abia în 1990, a putut să se intereseze de soarta tatălui ei, despre care nu mai ştia nimic. I-a scris Principesa Ileana purta numele monahal Alexandra, după ce se călugărise la o mănăstire din SUA. Alexandra pierduse orice legătură cu doctorul. După mai multe demersuri, Rodica Marta a aflat că tatăl ei a murit la New York în 1987, iar moştenirea a luat-o fiul soţiei din a doua căsătorie. Despre moștenirea din SUA a doctorului Birkle există însă informații contradictorii.
EPILOG – Destine frânte
Nici ceilalți doctori brașoveni implicați în ascunderea doctorului Birkle la Brașov nu au avut o soartă fericită. Doctorul Dogariu, al cărui Sanatoriu fusese rechiziționat de trupele sovietice, precum și doctorul Căliman, sunt arestați, alături de mai mulți intelectuali brașoveni, oameni din administrația interbelică și foști politicieni.
Pe 14 octombrie 1992, după destrămarea URSS, emisarul special al președintelui rus Boris Elțîn, Rudolf Pihoia – șeful Arhivelor Statului – s-a deplasat la Varșovia pentru a-i înmâna președintelui polonez Lech Wałęsa copii ale documentelor din celebrul „Pachet Special nr. 1”. Documentele au desființat pentru totdeauna teza sovietică a vinovăției germane.
Tot în 1992, Rodica Marta a solicitat procurorului general „recurs în anulare“, care a fost admis, iar Curtea Supremă a casat decizia de condamnare, l-a achitat pe tatăl ei și a înlăturat pedeapsa complementară de confiscare a averii. În 2009, s-a adresat Justiției pentru a constata caracterul politic al condamnărilor și a solicita despăgubiri pentru întreaga familie.
Un an mai târziu, Curtea de Apel a decis că dacă mama ei a murit, nimeni nu o mai poate dezincrimina, nici, cu atât mai puțin, cere despăgubiri în numele ei. Statul roman, în final, nu a acordat nicio daună morală.
Rodica Marta a murit în 2016, la 90 de ani.
